prepuitor

Romanian

Etymology

From prepune +‎ -ător.

Adjective

prepuitor m or n (feminine singular prepuitoare, masculine plural prepuitori, feminine and neuter plural prepuitoare)

1. (obsolete) suspicious

Declension

Declension of prepuitor

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	prepuitor		prepuitoare		prepuitori	prepuitoare
	definite	prepuitorul		prepuitoarea		prepuitorii	prepuitoarele
genitive- dative	indefinite	prepuitor		prepuitoare		prepuitori	prepuitoare
	definite	prepuitorului		prepuitoarei		prepuitorilor	prepuitoarelor

Noun

prepuitor m (plural prepuitori)

1. (obsolete) denouncer

Declension

Declension of prepuitor

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	prepuitor	prepuitorul		prepuitori	prepuitorii
genitive-dative	prepuitor	prepuitorului		prepuitori	prepuitorilor
vocative	prepuitorule			prepuitorilor

References

• prepuitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN