preamări
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a preamări (third-person singular present preamărește, past participle preamărit) 4th conj.
- to exalt
Conjugation
[edit] conjugation of preamări (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a preamări | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | preamărind | ||||||
| past participle | preamărit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | preamăresc | preamărești | preamărește | preamărim | preamăriți | preamăresc | |
| imperfect | preamăream | preamăreai | preamărea | preamăream | preamăreați | preamăreau | |
| simple perfect | preamării | preamăriși | preamări | preamărirăm | preamărirăți | preamăriră | |
| pluperfect | preamărisem | preamăriseși | preamărise | preamăriserăm | preamăriserăți | preamăriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să preamăresc | să preamărești | să preamărească | să preamărim | să preamăriți | să preamărească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | preamărește | preamăriți | |||||
| negative | nu preamări | nu preamăriți | |||||