pocni
Jump to navigation
Jump to search
See also: počni
Romanian
[edit]Alternative forms
[edit]Etymology
[edit]From poc, of onomatopoetic origin.
Pronunciation
[edit]Audio: (file)
Verb
[edit]a pocni (third-person singular present pocnește, past participle pocnit) 4th conj.
Conjugation
[edit] conjugation of pocni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a pocni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | pocnind | ||||||
| past participle | pocnit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | pocnesc | pocnești | pocnește | pocnim | pocniți | pocnesc | |
| imperfect | pocneam | pocneai | pocnea | pocneam | pocneați | pocneau | |
| simple perfect | pocnii | pocniși | pocni | pocnirăm | pocnirăți | pocniră | |
| pluperfect | pocnisem | pocniseși | pocnise | pocniserăm | pocniserăți | pocniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să pocnesc | să pocnești | să pocnească | să pocnim | să pocniți | să pocnească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | pocnește | pocniți | |||||
| negative | nu pocni | nu pocniți | |||||