From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation
Jump to search
From pocăi + -ință.
pocăință f (uncountable)
- repentance
declension of pocăință (singular only)
|
singular
|
f gender
|
indefinite articulation
|
definite articulation
|
nominative/accusative
|
(o) pocăință
|
pocăința
|
genitive/dative
|
(unei) pocăințe
|
pocăinței
|
vocative
|
pocăință, pocăințo
|