plutărit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of plutări.
Noun
[edit]plutărit n (uncountable)
Declension
[edit] declension of plutărit (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| n gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (un) plutărit | plutăritul |
| genitive/dative | (unui) plutărit | plutăritului |
| vocative | plutăritule | |
Verb
[edit]plutărit (past participle of plutări)