plutărit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of plutări.
Noun
[edit]plutărit n (uncountable)
Declension
[edit]| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | plutărit | plutăritul |
| genitive-dative | plutărit | plutăritului |
| vocative | plutăritule | |
Verb
[edit]plutărit (past participle of plutări)