pălămar
See also: palamar
Romanian
[edit]Etymology 1
[edit]Borrowed from Ukrainian паламар (palamar), from Byzantine Greek παραμοναριος (paramonarios).
Noun
[edit]pălămar m (plural pălămari)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | pălămar | pălămarul | pălămari | pălămarii | |
| genitive-dative | pălămar | pălămarului | pălămari | pălămarilor | |
| vocative | pălămarule | pălămarilor | |||
Etymology 2
[edit]Borrowed from Ottoman Turkish پالامار (palamar).
Noun
[edit]pălămar m (plural pălămare)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | pălămar | pălămarul | pălămare | pălămarele | |
| genitive-dative | pălămar | pălămarului | pălămare | pălămarelor | |
| vocative | pălămarule | pălămarelor | |||