ornamenta

See also: ornamentá

Catalan

Verb

ornamenta

1. inflection of ornamentar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Latin

Noun

ōrnāmenta

1. nominative/accusative/vocative plural of ōrnāmentum

Norwegian Bokmål

Alternative forms

• ornamentene

Noun

ornamenta n

1. definite plural of ornament

Norwegian Nynorsk

Noun

ornamenta n

1. definite plural of ornament

Portuguese

Verb

ornamenta

1. inflection of ornamentar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French ornamenter.

Verb

a ornamenta (third-person singular present ornamentează, past participle ornamentat) 1st conj.

1. to ornament, to decorate

Conjugation

    conjugation of ornamenta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a ornamenta
gerund			ornamentând
past participle			ornamentat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ornamentez	ornamentezi	ornamentează	ornamentăm	ornamentați	ornamentează
	imperfect	ornamentam	ornamentai	ornamenta	ornamentam	ornamentați	ornamentau
	simple perfect	ornamentai	ornamentași	ornamentă	ornamentarăm	ornamentarăți	ornamentară
	pluperfect	ornamentasem	ornamentaseși	ornamentase	ornamentaserăm	ornamentaserăți	ornamentaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ornamentez	să ornamentezi	să ornamenteze	să ornamentăm	să ornamentați	să ornamenteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ornamentează			ornamentați
	negative		nu ornamenta			nu ornamentați

Spanish

Verb

ornamenta

1. inflection of ornamentar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative