Jump to content

orientator

From Wiktionary, the free dictionary

English

[edit]

Etymology

[edit]

From orientate +‎ -or.

Noun

[edit]

orientator (plural orientators)

  1. An instrument for orientating.

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From orienta +‎ -tor.

Adjective

[edit]

orientator m or n (feminine singular orientatoare, masculine plural orientatori, feminine and neuter plural orientatoare)

  1. orientational

Declension

[edit]
Declension of orientator
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite orientator orientatoare orientatori orientatoare
definite orientatorul orientatoarea orientatorii orientatoarele
genitive-
dative
indefinite orientator orientatoare orientatori orientatoare
definite orientatorului orientatoarei orientatorilor orientatoarelor