oreion
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French oreillons.
Noun
[edit]oreion n (plural oreioane)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | oreion | oreionul | oreioane | oreioanele | |
| genitive-dative | oreion | oreionului | oreioane | oreioanelor | |
| vocative | oreionule | oreioanelor | |||