orbeț

See also: orbet and òrbet

Romanian

Etymology

From orb +‎ -eț.

Pronunciation

• IPA^(key): /orˈbet͡s/

Adjective

orbeț m or n (feminine singular orbeață, masculine plural orbeți, feminine and neuter plural orbețe)

1. blind or unable to see well

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	orbeț		orbeață		orbeți	orbețe
	definite	orbețul		orbeața		orbeții	orbețele
genitive- dative	indefinite	orbeț		orbețe		orbeți	orbețe
	definite	orbețului		orbeței		orbeților	orbețelor

Noun

orbeț m (plural orbeți, feminine equivalent orbeață)

1. person or creature that is blind or unable to see well
2. mole rat

   Synonym: șobolan cârtiță

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	orbeț	orbețul		orbeți	orbeții
genitive-dative	orbeț	orbețului		orbeți	orbeților
vocative	orbețule			orbeților

See also

• cârtiță