orăcăit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of orăcăi.
Noun
[edit]orăcăit n (plural orăcăituri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | orăcăit | orăcăitul | orăcăituri | orăcăiturile | |
| genitive-dative | orăcăit | orăcăitului | orăcăituri | orăcăiturilor | |
| vocative | orăcăitule | orăcăiturilor | |||
Verb
[edit]orăcăit (past participle of orăcăi)
- past participle of orăcăi