ofiolit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French ophiolite.
Noun
[edit]ofiolit n (plural ofiolite)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ofiolit | ofiolitul | ofiolite | ofiolitele | |
| genitive-dative | ofiolit | ofiolitului | ofiolite | ofiolitelor | |
| vocative | ofiolitule | ofiolitelor | |||
Serbo-Croatian
[edit]Noun
[edit]ofiolit m (Cyrillic spelling офиолит)