oficiu

Romanian

Etymology

Borrowed from French office or Latin officium.

Pronunciation

• IPA^(key): /oˈfi.t͡ʃju/

Noun

oficiu n (plural oficii)

1. office

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	oficiu	oficiul		oficii	oficiile
genitive-dative	oficiu	oficiului		oficii	oficiilor
vocative	oficiule			oficiilor