oceință

Romanian

Etymology

From ocei +‎ -ință.

Noun

oceință f (uncountable)

1. despair

Declension

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	oceință	oceința
genitive-dative	oceințe	oceinței
vocative	oceință, oceințo

References

• oceință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN