From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation
Jump to search
From ocei + -ință.
oceință f (uncountable)
- despair
declension of oceință (singular only)
|
|
singular
|
| f gender
|
indefinite articulation
|
definite articulation
|
| nominative/accusative
|
(o) oceință
|
oceința
|
| genitive/dative
|
(unei) oceințe
|
oceinței
|
| vocative
|
oceință, oceințo
|
- oceință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
