obturare

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Latin

[edit]

Verb

[edit]

obtūrāre

  1. inflection of obtūrō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From obtura +‎ -re.

Noun

[edit]

obturare f (plural obturări)

  1. obturation

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative obturare obturarea obturări obturările
genitive-dative obturări obturării obturări obturărilor
vocative obturare, obturareo obturărilor

Spanish

[edit]

Verb

[edit]

obturare

  1. first/third-person singular future subjunctive of obturar