obleț

Romanian

Alternative forms

• oblete

Etymology

From oblu +‎ -eț.

Pronunciation

• IPA^(key): /oˈblet͡s/

Noun

obleț m (plural obleți)

1. common bleak (Alburnus alburnus)

Declension

Declension of obleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) obleț	oblețul	(niște) obleți	obleții
genitive/dative	(unui) obleț	oblețului	(unor) obleți	obleților
vocative	oblețule		obleților