obidi

Romanian

Etymology

From obidă.

Verb

a obidi (third-person singular present obidește, past participle obidit) 4th conjugation

1. to despair

Conjugation

    conjugation of obidi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a obidi
gerund			obidind
past participle			obidit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	obidesc	obidești	obidește	obidim	obidiți	obidesc
	imperfect	obideam	obideai	obidea	obideam	obideați	obideau
	simple perfect	obidii	obidiși	obidi	obidirăm	obidirăți	obidiră
	pluperfect	obidisem	obidiseși	obidise	obidiserăm	obidiserăți	obidiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să obidesc	să obidești	să obidească	să obidim	să obidiți	să obidească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		obidește			obidiți
	negative		nu obidi			nu obidiți

References

• obidi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN