obediență
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French obédience.
Noun
[edit]obediență f (plural obediențe)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | obediență | obediența | obediențe | obediențele | |
| genitive-dative | obediențe | obedienței | obediențe | obediențelor | |
| vocative | obediență, obediențo | obediențelor | |||