numerota
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French numeroter.
Verb
[edit]a numerota (third-person singular present numerotează, past participle numerotat) 1st conjugation
- to number
Conjugation
[edit] conjugation of numerota (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a numerota | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | numerotând | ||||||
| past participle | numerotat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | numerotez | numerotezi | numerotează | numerotăm | numerotați | numerotează | |
| imperfect | numerotam | numerotai | numerota | numerotam | numerotați | numerotau | |
| simple perfect | numerotai | numerotași | numerotă | numerotarăm | numerotarăți | numerotară | |
| pluperfect | numerotasem | numerotaseși | numerotase | numerotaserăm | numerotaserăți | numerotaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să numerotez | să numerotezi | să numeroteze | să numerotăm | să numerotați | să numeroteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | numerotează | numerotați | |||||
| negative | nu numerota | nu numerotați | |||||