nesăbuință

Romanian

Etymology

From nesăbuit +‎ -ință.

Pronunciation

• Hyphenation: ne‧să‧bu‧in‧ță

Noun

nesăbuință f (plural nesăbuințe)

1. (rare) imprudence, recklessness

   Synonym: imprudență

   Antonym: chibzuință

   A fost o nesăbuință să avem încredere în acest premier.

   It was recklessness to trust this prime minister.

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	nesăbuință	nesăbuința		nesăbuințe	nesăbuințele
genitive-dative	nesăbuințe	nesăbuinței		nesăbuințe	nesăbuințelor
vocative	nesăbuință, nesăbuințo			nesăbuințelor

Related terms

• nesăbuire (“recklessness”)
• nesăbuit (“foolish, reckless”)

Further reading

• nesăbuință in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)