năzuință

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From năzui +‎ -ință.

Noun

[edit]

năzuință f (plural năzuințe)

  1. yearning

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative năzuință năzuința năzuințe năzuințele
genitive-dative năzuințe năzuinței năzuințe năzuințelor
vocative năzuință, năzuințo năzuințelor