mormăit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of mormăi.
Noun
[edit]mormăit n (plural mormăituri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | mormăit | mormăitul | mormăituri | mormăiturile | |
| genitive-dative | mormăit | mormăitului | mormăituri | mormăiturilor | |
| vocative | mormăitule | mormăiturilor | |||
Verb
[edit]mormăit (past participle of mormăi)
- past participle of mormăi