miștocar
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From mișto + -ar, from Romani miśto (“well”).
Noun
[edit]miștocar m (plural miștocari)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | miștocar | miștocarul | miștocari | miștocarii | |
| genitive-dative | miștocar | miștocarului | miștocari | miștocarilor | |
| vocative | miștocarule | miștocarilor | |||