magiun
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Ottoman Turkish معجون (macun), ultimately from Arabic مَعْجُون (maʕjūn).
Noun
[edit]magiun n (plural magiunuri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | magiun | magiunul | magiunuri | magiunurile | |
| genitive-dative | magiun | magiunului | magiunuri | magiunurilor | |
| vocative | magiunule | magiunurilor | |||