măcăit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of măcăi.
Noun
[edit]măcăit n (plural măcăituri)
Declension
[edit]Declension of măcăit
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) măcăit | măcăitul | (niște) măcăituri | măcăiturile |
genitive/dative | (unui) măcăit | măcăitului | (unor) măcăituri | măcăiturilor |
vocative | măcăitule | măcăiturilor |
Verb
[edit]măcăit (past participle of măcăi)
- past participle of măcăi