mânuță

Romanian

Etymology

From mână (“hand”) +‎ -uță (diminutive suffix). Compare Italian manuccia, manuzza.

Pronunciation

• IPA^(key): /mɨˈnu.t͡sə/
• Rhymes: -ut͡sə

Noun

mânuță f (plural mânuțe)

1. diminutive of mână; little hand

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	mânuță	mânuța		mânuțe	mânuțele
genitive-dative	mânuțe	mânuței		mânuțe	mânuțelor
vocative	mânuță, mânuțo			mânuțelor