mântuință

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From mântui +‎ -ință.

Noun

[edit]

mântuință f (plural mântuințe)

  1. salvation

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative mântuință mântuința mântuințe mântuințele
genitive-dative mântuințe mântuinței mântuințe mântuințelor
vocative mântuință, mântuințo mântuințelor