loculeț

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From loc +‎ -uleț.

Noun

[edit]

loculeț n (plural loculețe)

  1. diminutive of loc

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative loculeț loculețul loculețe loculețele
genitive-dative loculeț loculețului loculețe loculețelor
vocative loculețule loculețelor