lecuință

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From lecui +‎ -ință.

Noun

[edit]

lecuință f (plural lecuințe)

  1. (dated) healing

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative lecuință lecuința lecuințe lecuințele
genitive-dative lecuințe lecuinței lecuințe lecuințelor
vocative lecuință, lecuințo lecuințelor

References

[edit]
  • lecuință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN