lecușor

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From leac +‎ -ușor.

Noun

[edit]

lecușor n (plural lecușoare)

  1. diminutive of leac

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative lecușor lecușorul lecușoare lecușoarele
genitive-dative lecușor lecușorului lecușoare lecușoarelor
vocative lecușorule lecușoarelor

References

[edit]
  • lecușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN