lăibăruc

Romanian

Etymology

From laibăr +‎ -uc.

Noun

lăibăruc n (plural lăibăruce)

1. diminutive of laibăr

Declension

Declension of lăibăruc

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) lăibăruc	lăibărucul	(niște) lăibăruce	lăibărucele
genitive/dative	(unui) lăibăruc	lăibărucului	(unor) lăibăruce	lăibărucelor
vocative	lăibărucule		lăibărucelor

References

• lăibăruc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN