lăibărac

Romanian

Etymology

From laibăr +‎ -ac.

Noun

lăibărac n (plural lăibărace)

1. diminutive of laibăr

Declension

Declension of lăibărac

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) lăibărac	lăibăracul	(niște) lăibărace	lăibăracele
genitive/dative	(unui) lăibărac	lăibăracului	(unor) lăibărace	lăibăracelor
vocative	lăibăracule		lăibăracelor

References

• lăibărac in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN