lăcătuit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of lăcătui.
Adjective
[edit]lăcătuit m or n (feminine singular lăcătuită, masculine plural lăcătuiți, feminine and neuter plural lăcătuite)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | lăcătuit | lăcătuită | lăcătuiți | lăcătuite | |||
| definite | lăcătuitul | lăcătuita | lăcătuiții | lăcătuitele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | lăcătuit | lăcătuite | lăcătuiți | lăcătuite | |||
| definite | lăcătuitului | lăcătuitei | lăcătuiților | lăcătuitelor | ||||
Verb
[edit]lăcătuit (past participle of lăcătui)