introspecta

Latin

Participle

intrōspecta

1. inflection of intrōspectus:
   1. nominative/vocative feminine singular
   2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Participle

intrōspectā

1. ablative feminine singular of intrōspectus

Romanian

Etymology

Borrowed from French introspecter.

Verb

a introspecta (third-person singular present introspectează, past participle introspectat) 1st conj.

1. to introspect

Conjugation

    conjugation of introspecta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a introspecta
gerund			introspectând
past participle			introspectat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	introspectez	introspectezi	introspectează	introspectăm	introspectați	introspectează
	imperfect	introspectam	introspectai	introspecta	introspectam	introspectați	introspectau
	simple perfect	introspectai	introspectași	introspectă	introspectarăm	introspectarăți	introspectară
	pluperfect	introspectasem	introspectaseși	introspectase	introspectaserăm	introspectaserăți	introspectaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să introspectez	să introspectezi	să introspecteze	să introspectăm	să introspectați	să introspecteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		introspectează			introspectați
	negative		nu introspecta			nu introspectați