inflama

See also: inflamá

Catalan

Verb

inflama

1. inflection of inflamar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Portuguese

Pronunciation

 

• (Brazil) IPA^(key): /ĩˈflɐ̃.mɐ/

• (Brazil) IPA^(key): /ĩˈflɐ̃.mɐ/
  • (Southern Brazil) IPA^(key): /ĩˈflɐ.ma/

 

• (Portugal) IPA^(key): /ĩˈflɐ.mɐ/

• (Portugal) IPA^(key): /ĩˈflɐ.mɐ/
  • (Northern Portugal) IPA^(key): /ĩˈfla.mɐ/

• Rhymes: (Portugal) -ɐmɐ, (Brazil) -ɐ̃mɐ
• Hyphenation: in‧fl‧ma

Verb

inflama

1. inflection of inflamar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin inflammare or French enflammer.

Pronunciation

• IPA^(key): /in.flaˈma/

Verb

a inflama (third-person singular present inflamează, past participle inflamat) 1st conj.

1. to set fire to, to set on fire

Conjugation

    conjugation of inflama (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a inflama
gerund			inflamând
past participle			inflamat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	inflamez	inflamezi	inflamează	inflamăm	inflamați	inflamează
	imperfect	inflamam	inflamai	inflama	inflamam	inflamați	inflamau
	simple perfect	inflamai	inflamași	inflamă	inflamarăm	inflamarăți	inflamară
	pluperfect	inflamasem	inflamaseși	inflamase	inflamaserăm	inflamaserăți	inflamaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să inflamez	să inflamezi	să inflameze	să inflamăm	să inflamați	să inflameze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		inflamează			inflamați
	negative		nu inflama			nu inflamați

Further reading

• inflama in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)

Spanish

Verb

inflama

1. inflection of inflamar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative