incantat

Latin

Verb

incantat

1. third-person singular present active indicative of incantō

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin incantatus.

Adjective

incantat m or n (feminine singular incantată, masculine plural incantați, feminine and neuter plural incantate)

1. bewitched

Declension

Declension of incantat

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	incantat		incantată		incantați	incantate
	definite	incantatul		incantata		incantații	incantatele
genitive- dative	indefinite	incantat		incantate		incantați	incantate
	definite	incantatului		incantatei		incantaților	incantatelor

References

• incantat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN