hraniță
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Ukrainian грани́ця (hranýcja). Doublet of graniță.
Noun
[edit]hraniță f (plural hranițe)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | hraniță | hranița | hranițe | hranițele | |
| genitive-dative | hranițe | hraniței | hranițe | hranițelor | |
| vocative | hraniță, hranițo | hranițelor | |||