horhăi
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Unknown.
Verb
[edit]a horhăi (third-person singular present horhăie, past participle horhăit) 4th conj.
Conjugation
[edit] conjugation of horhăi (fourth conjugation, no infix)
infinitive | a horhăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | horhăind | ||||||
past participle | horhăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | horhăi | horhăi | horhăie | horhăim | horhăiți | horhăie | |
imperfect | horhăiam | horhăiai | horhăia | horhăiam | horhăiați | horhăiau | |
simple perfect | horhăii | horhăiși | horhăi | horhăirăm | horhăirăți | horhăiră | |
pluperfect | horhăisem | horhăiseși | horhăise | horhăiserăm | horhăiserăți | horhăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să horhăi | să horhăi | să horhăie | să horhăim | să horhăiți | să horhăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | horhăie | horhăiți | |||||
negative | nu horhăi | nu horhăiți |