hinteț

Romanian

Etymology

From hinteu +‎ -eț.

Noun

hinteț n (plural hintețe)

1. diminutive of hinteu

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	hinteț	hintețul		hintețe	hintețele
genitive-dative	hinteț	hintețului		hintețe	hintețelor
vocative	hintețule			hintețelor

References

• hinteț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN