guița
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a guița (third-person singular present guiță, past participle guițat) 1st conj.
- to squeal
Conjugation
[edit] conjugation of guița (first conjugation, no infix)
| infinitive | a guița | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | guițând | ||||||
| past participle | guițat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | guiț | guiți | guiță | guițăm | guițați | guiță | |
| imperfect | guițam | guițai | guița | guițam | guițați | guițau | |
| simple perfect | guițai | guițași | guiță | guițarăm | guițarăți | guițară | |
| pluperfect | guițasem | guițaseși | guițase | guițaserăm | guițaserăți | guițaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să guiț | să guiți | să guițe | să guițăm | să guițați | să guițe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | guiță | guițați | |||||
| negative | nu guița | nu guițați | |||||