gropiță
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From groapă + -iță (diminutive suffix).
Noun
[edit]gropiță f (plural gropițe)
- diminutive of groapă (“hole”)
- (in cheek) dimple
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | gropiță | gropița | gropițe | gropițele | |
| genitive-dative | gropițe | gropiței | gropițe | gropițelor | |
| vocative | gropiță, gropițo | gropițelor | |||