grația
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a grația (third-person singular present grațiează, past participle grațiat) 1st conj.
- to pardon
Conjugation
[edit] conjugation of grația (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a grația | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | grațiind | ||||||
| past participle | grațiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | grațiez | grațiezi | grațiază | grațiem | grațiați | grațiază | |
| imperfect | grațiam | grațiai | grația | grațiam | grațiați | grațiau | |
| simple perfect | grațiai | grațiași | grație | grațiarăm | grațiarăți | grațiară | |
| pluperfect | grațiasem | grațiaseși | grațiase | grațiaserăm | grațiaserăți | grațiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să grațiez | să grațiezi | să grațieze | să grațiem | să grațiați | să grațieze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | grațiază | grațiați | |||||
| negative | nu grația | nu grațiați | |||||