grația
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a grația (third-person singular present grațiează, past participle grațiat) 1st conj.
- to pardon
Conjugation
[edit] conjugation of grația (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a grația | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | grațiind | ||||||
past participle | grațiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | grațiez | grațiezi | grațiază | grațiem | grațiați | grațiază | |
imperfect | grațiam | grațiai | grația | grațiam | grațiați | grațiau | |
simple perfect | grațiai | grațiași | grație | grațiarăm | grațiarăți | grațiară | |
pluperfect | grațiasem | grațiaseși | grațiase | grațiaserăm | grațiaserăți | grațiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să grațiez | să grațiezi | să grațieze | să grațiem | să grațiați | să grațieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | grațiază | grațiați | |||||
negative | nu grația | nu grațiați |