grăitor

Romanian

Etymology

From grăi +‎ -tor.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɡrə.iˈtor/

Adjective

grăitor m or n (feminine singular grăitoare, masculine plural grăitori, feminine and neuter plural grăitoare)

1. (literal, literary, rare) that which speaks
   • 1880, Mihai Eminescu, letter to Veronica Micle:

     Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr, mulți mă urăsc și nimeni nu mă iubește afară de tine.

     I’m impractical, I’m truth‐telling against my will, many hate me and nobody loves me but you.

   • 2001, The Bible translated by Bartolomeu Anania, Proverbs 12:19:

     Buzele care spun adevărul vor dăinui totdeauna, iar limba grăitoare de minciună numai pentru o clipă.

     The lip of truth shall be established for ever: but a lying (literally, ‘lie‐telling’) tongue is but for a moment.

2. telling, eloquent (revealing)
   • 2013 July 3, “Topul celor mai bune trei licee din județul Constanța: „Mircea”, „Ovidius”, „Traian” [Top three best high schools in Constanța County: ‘Mircea’, ‘Ovidius’, ‘Traian’]”, in Adevărul‎^[1]:

     Amănuntul cel mai grăitor despre valoarea perenă a instituției de învățământ: reputații săi dascăli sunt, la rândul lor, absolvenți ai liceului.

     The most telling detail concerning the perennial value of the educational institution: its honoured teachers are, in turn, alumni of the high school.

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	grăitor		grăitoare		grăitori	grăitoare
	definite	grăitorul		grăitoarea		grăitorii	grăitoarele
genitive- dative	indefinite	grăitor		grăitoare		grăitori	grăitoare
	definite	grăitorului		grăitoarei		grăitorilor	grăitoarelor

References

• grăitor in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)