Jump to content

goniciune

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From goni +‎ -ciune.

Noun

[edit]

goniciune f (plural goniciuni)

  1. (dated) persecution

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative goniciune goniciunea goniciuni goniciunile
genitive-dative goniciuni goniciunii goniciuni goniciunilor
vocative goniciune, goniciuneo goniciunilor

References

[edit]
  • goniciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN