giumert

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish جومرد (cömert).

Adjective

giumert m or n (feminine singular giumertă, masculine plural giumerți, feminine and neuter plural giumerte)

1. (dated) generous

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	giumert		giumertă		giumerți	giumerte
	definite	giumertul		giumerta		giumerții	giumertele
genitive- dative	indefinite	giumert		giumerte		giumerți	giumerte
	definite	giumertului		giumertei		giumerților	giumertelor

References

• giumert in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN