garniță

Romanian

Etymology

Borrowed from Bulgarian гърнец (gǎrnec, “big pot”), from гърне (gǎrne).

Noun

garniță f (plural garnițe)

1. large metal vessel

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	garniță	garnița		garnițe	garnițele
genitive-dative	garnițe	garniței		garnițe	garnițelor
vocative	garniță, garnițo			garnițelor

References

• garniță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN