fugărit

Romanian

Etymology

Past participle of fugări.

Adjective

fugărit m or n (feminine singular fugărită, masculine plural fugăriți, feminine and neuter plural fugărite)

1. chased

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	fugărit		fugărită		fugăriți	fugărite
	definite	fugăritul		fugărita		fugăriții	fugăritele
genitive/ dative	indefinite	fugărit		fugărite		fugăriți	fugărite
	definite	fugăritului		fugăritei		fugăriților	fugăritelor

Verb

fugărit (past participle of fugări)

1. past participle of fugări

References

• fugărit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN