forfăi

Romanian

Etymology

Onomatopoeic.

Verb

a forfăi (third-person singular present forfăie, past participle forfăit) 4th conjugation

1. to swarm

Conjugation

    conjugation of forfăi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a forfăi
gerund			forfăind
past participle			forfăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	forfăiesc	forfăiești	forfăiește	forfăim	forfăiți	forfăiesc
	imperfect	forfăiam	forfăiai	forfăia	forfăiam	forfăiați	forfăiau
	simple perfect	forfăii	forfăiși	forfăi	forfăirăm	forfăirăți	forfăiră
	pluperfect	forfăisem	forfăiseși	forfăise	forfăiserăm	forfăiserăți	forfăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să forfăiesc	să forfăiești	să forfăiască	să forfăim	să forfăiți	să forfăiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		forfăiește			forfăiți
	negative		nu forfăi			nu forfăiți

References

• forfăi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN