folosință

Romanian

Etymology

From folosi +‎ -ință.

Pronunciation

• IPA^(key): /fo.loˈsin.t͡sə/

Noun

folosință f (plural folosințe)

1. use
2. (archaic) benefit. advantage

Declension

Declension of folosință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) folosință	folosința	(niște) folosințe	folosințele
genitive/dative	(unei) folosințe	folosinței	(unor) folosințe	folosințelor
vocative	folosință, folosințo		folosințelor

Further reading

• folosință in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)