finuc

Romanian

Etymology

From fin +‎ -uc.

Noun

finuc m (uncountable)

1. diminutive of fin

Declension

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	finuc	finucul
genitive-dative	finuc	finucului
vocative	finucule

References

• finuc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN